Enterobius vermicularis o que e. Enterobius vermicularis - generalitati, analize medicale recomandate | Bioclinica


LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald.

Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie.

Amprenta anala - Enterobius vermicularis (oxiuri)

Enterobius vermicularis face parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic regim de tratament antihelmintic parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale.

Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în porțiunea mediană. Extremitatea anterioară prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric.

enterobius vermicularis o que e

Acest organ servește la fixarea parazitului pe mucoasa intestinală. Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și rect. Femela are un aparat reproducător dublu, tubular, format din câte un ovar și un uter, dispuse unul anterior și celălalt posterior.

Enterobius vermicularis - generalități, analize medicale recomandate Infecția cu Enterobius vermicularis are prevalență crescută atât în zonele cu climat temperat cât și în zonele tropicale.

Lungimea corpului femelei este de mm lungime și 0. Masculul este mai mic, având mm. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior. Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană și una convexă.

Qual tratamento para oxiurus

Sunt transparente, având un înveliș subțire și dublu. Aceste două membrane se reunesc la unul din doi poli. În interiorul oului se găsește un embrion giriniform forma unui mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi. Ciclul biologic Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau enterobius vermicularis o que e infestate.

Paraziţi: Enterobius vermicularis

După eclozarea realizată în intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți. Ei se localizează, cel mai frecvent, în cec și în apendice.

enterobius vermicularis o que e

Fără tratament, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între luni. După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții.

Controle e tratamento qual tratamento para oxiurus parasitismo interno de cães causado por nematóides, cestóides e oxiuros e tratamento.

Acest amănunt explică de ce senzația de prurit se accentuează în acele intervale. Mișcările femelei în timpul migrării sau  enterobius vermicularis o que e ouălor și enterobius vermicularis o que e unui lichid perienteric toxic  determină iritația pielii și prurit enterobius vermicularis o que e.

Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis)

În interiorul oului depusembrionul evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic. Din ouă va fi eliberată larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției. Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, fie direct, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte sau alimente contaminate.

Ouăle înghițite vor elibera în duoden larvele, ce migrează în jejun, devenind aici adulți.

enterobius vermicularis o que e

După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor. Retroinfecția este o particularitate a autoinfecției, realizată prin larvele eliberate din ouăle anale ce eclozează spontan. Larvele pătrund prin orificiul anal și urcă pe tractul gastrointestinal, unde se transformă în adulți.

enterobius vermicularis o que e

Patogenia și aspectele clinice ale enterobiozei Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată de autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extra-familiale.

Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca o ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative.

În majoritatea cazurilor, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al regiunii anale și în localizările ectopice.

Infectia parazitara cu oxiuri

Prezența paraziților adulți pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale este însoțită de apariția unui prurit intens, considerat patognomonic  pentru oxiuroză.

Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice. În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta cu bacterii piogene. Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge în tractul urinar.

Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a peritonitei pelviene. Enterobius vermicularis o que e granuloame au fost întâlnite nu numai la nivel peritoneal, ci și în ficat sau plămân. Este acceptată ipoteza potrivit căreia parazitul migrează pe calea sângelui sau străbate peretele intestinal, a cărui integritate este compromisă printr-un proces necrotic Granulomul enterobius vermicularis o que e enterobiozei cronice, deține, în mijlocul său, zona de necroză virus papillomavirus humain tumoral.

Majoritatea enterobiozelor sunt ușoare, fără a se manifesta clinic. În cazul anumitor pacienți, infecția constituie o problemă clinică și psihologică importantă, putând provoca complicații severe precum dermatitavulvovaginita, apendicita, peritonita.

Alături de tulburări digestive nespecifice, se întâlnesc, mai ales la copii, tulburări neuropsihice, legate de insomnia provocată de pruritul nocturn intens, scăderea capacității de concentrare, iritabilitate, nervozitate.

enterobius vermicularis o que e

Diagnosticul enterobiozei Examenul obiectiv presupune examinarea regiunii perianale pentru observarea semnelor de iritație sau roșeață. Uneori, se pot observa perianal adulți, larve sau trasee liniare produse de migrarea larvelor enterobius vermicularis o que e. Diagnosticul parazitologic Paraziții pot fi observați pe suprafața fecalelor proaspăt emise  dimineața.

Examenul microscopic al scaunului decelează ouăle caracteristice, ovale, asimetrice, cu suprafață netedă și embrionate. Examenul poate fi negativ, deoarece femelele nu depun multe ouă în rect.

Testul benzii adezive constă în aplicarea unei bucăți de bandă adezivă transparentă pe regiunea perianală dimineața. Banda se aplică pe o lamă de sticlă, deasupra unei picături de ser fiziologic și se examinează la microscop.

enterobius vermicularis o que e

De asemenea, se poate folosi metoda baghetei ce constă în recoltarea ouălor din regiunea perianală și ampula rectală cu ajutorul unei baghete de sticlă, care are un capăt  învelit în celofan.

În cazul rezultatelor negative atât ale examenului obiectiv, cât și ale testelor parazitologice, se poate realiza o colonoscopie, opțiune valabilă pentru situațiile în care nu există un diagnostic cert sau dacă tratamentul nu a fost eficient.

Enterobius vermicularis - generalități, analize medicale recomandate

Dacă suspectăm o complicație a enterobiozei, putem recurge la teste adiționale adaptate simptomatologiei și regiunii afectate. Epidemiologia  enterobiozei Calea de transmitere este prin contact direct cu o persoană infectată, care vehiculează ouă pe degete ori subunghial, unde pot  ajunge în urma gratajului anal.

Transmiterea se poate realiza indirect prin obiecte contaminate. Ouăle se pot găsi pe lenjerie, jucării, robinete, mânerele ușilor. Ele pot fi vehiculate la distanță prin praf, fiind rezistente în mediul extern, căci supraviețuiesc până la două săptămâni în condiții de căldură și umezeală.